lomo.ro, încotro?

[Marius Manastireanu]

Lomo.ro este (ar trebui sa fie!!) o Comunitate de fotografi si/sau iubitori ai fotografiei pe suport analogic, care pe langa faptul ca share-uiesc fotografie (slabuta sau nu :P) ar trebui sa share-uiasca si cunostinte, povesti, link-uri, ganduri, una-alta.
Dupa cum am zis si ceva mai sus, nu putem blama pe cineva ca nu mai vrea sa posteze poze sau text(fiecare e cu motivele lui), dar putem face anumite chestii ca vizita si sederea pe site sa fie cat mai placuta, iar comunitatea sa atraga si alti membrii, nu numai pe cei pe care (inca) ii are.

Pana la urma ajungem sa vorbim despre inchiderea lomo.ro?!
In rest, numai de bine..

[crocodil.fotografic]

Nu cred ca e neaparat vorba de o comunitate real-life care transcende virtualul.
Nici nu cred ca ar trebui sa fie vorba de asta. Nu e nevoie sa devenim complet analogi.

Dar acea conexiune din real-life intregeste ideea.

Mai usor ma apropii si ma dedic unui site daca i-am cunoscut utilizatorii.

Si-acum la poze!
Hai sa nu fie inchiderea lomo.ro.

[NU]

LOMO.ro a prins avânt datorită LOMO Joy-urilor frecvente. Chiar dacă am fost studenţi sau aveam joburi, mereu am găsit un spaţiu de câteva ore în programul nostru ca să ne întâlnim cu nişte necunoscuţi care treptat-treptat ne-au devenit prieteni. Astfel s-a închegat un nucleu de oameni pasionaţi de fotografie, ieşiri în aer liber şi comunicare (verbală sau vizuală). Datorită unor concursuri (Tricoul Roşu, Blocuri Comuniste) şi proiecte timide (ZBB, LOMO Party-uri cu expoziţii impromptu), organizate şi intermediate de LOMO România, am reuşit să atragem din ce în ce mai mulţi pasionaţi de fotografie analogică. Unii membri noi au postat câteva fotografii şi apoi au renunţat (din motive necunoscute) să ne mai frecventeze. Câţiva s-au revoltat împotriva „sistemului”, şi-au luat jucăriile şi au plecat. Uneori au şi revenit. Alţii însă au ales să ne rămână alături.

LOMO România nu a fost niciodată un site de critică fotografică şi nu a avut pretenţii de fine art. Membrii LOMO România nu au fost niciodată în competiţie unii cu ceilalţi şi nu au desconsiderat fotografiile celorlalţi (chiar şi atunci când acestea nu au corespuns gusturilor noastre). LOMO România a încercat să promoveze o atitudine pozitivă şi relaxată.

„Apocalipsa LOMOgrafi(i)lor” a fost momentul nostru de cotitură. Doi ani de muncă au dispărut peste noapte: discuţii, linkuri şi articole postate pe forum, fotografii şi comentarii postate pe site. Amintirile noastre au dispărut de pe LOMO.ro însă ele continuă să existe undeva, în sufletul nostru, şi, cel mai important, pe peliculă. Peste acest moment dureros am încercat să trecem şi încă ne mai chinuim să o facem. Nu este un lucru ce se întâmplă subit. Trebuie să ne recâştigăm încrederea în noi şi în comunitatea noastră. Unii dintre noi nu au reuşit şi au preferat să rămână simpli observatori. Important este că au rămas alături de LOMO România şi sperăm ca într-o zi să se răzgândească şi să redevină activi.

Idei pentru viitor sunt multe: să reînodăm tradiţia LOMO Joy-urilor şi a LOMO Party-urilor (1), să realizăm un blog unde membrii au posibilitatea să posteze diverse ştiri, recenzii şi articole (2), să organizăm noi concursuri şi să lansăm noi proiecte (3), să redactăm un newsletter periodic care să ne ţină la curent cu noutăţile atunci când nu avem timp să intrăm pe site (4). Ne lovim însă de o lipsă constantă de entuziasm sau de implicare. Pe acestea nu le putem suplini.

Suntem conştienţi că pasionaţii de fotografie au la dispoziţie numeroase mijloace de promovare şi comunicare: Facebook, Flickr, Tumblr etc. însă LOMO România nu este doar un site. LOMO România este o comunitate. Pentru mine LOMO România este „momentul meu de linişte”. În prezent trecem printr-o criză de comunicare. Am vrut să scriu identitate, însă cred că noi ştim cine suntem şi ce dorim:

LOMO România este o comunitate de oameni interesaţi de fotografia pe film (color, alb-negru, pinhole, instant, etc.) – exclus digital. Scopul acestei comunități este de a înviora fotografia pe film din România, de a crea un spațiu de expunere online special dedicat fotografilor români care lucrează pe film şi de a le uşura comunicarea.

A bon entendeur, salut!

[lomofon]

am 10 filme late nedevelopate + vreo 5-6 filme la fel de late nescanate.
o sa le dau pe site . astept sa vina ziua developarii – cu scanarea am pacalit-o fotografiind la monitor. si cand am ceva de intrebat intreb si gasesc raspunsuri la voi fara sa mi se dea peste nas sau sa fiu trimis sa mai citesc sau sa ma inspir din stupiditatile nationale. ceea ce e o incantare sa vad ca am cu cine vorbi in romania pe astfel de teme … analogice fara incrancenarea de pe alte forumuri dedicate romanismelor fotografice.

e vorba de LOMO aici, cumva? nu vad de ce va agitati atata cu imagini slabe sau ghost town sau alte chestiuni care tin de … fkng bad or good ? aveti targeturi cumva? sa fim seriosi .
lomo e mai mult decat se crede. e spiritul fotografiei – de a prinde imagini si de a le da mai departe. fotografia de studio sau aia stiintifica, cu reguli si mofturi sa stea langa sculptura, chirurgie, pictura clasica.

de unde le tot scoateti ? ca nu intra membrii noi . fiind vorba de LOMO e vorba despre efemeritate. nu e vorba despre stiinte exacte , bla-bla-uri despre cum sa ne dam cu parerea despre umbra aruncata de camila cand trece prin desert si eu folosesc filtrul X ca sa o transform pe aia in simbolul national inainte sa isi faca nevoile dupa o duna ( apopi vin trei urangutani si incep sa se certe interminabil pe site despre tehnica mea mediocra, despre canon sau nikon sau drq stie ce).

e cel mai tare site gasit de mine unde … e liniste si se vorbeste la obiect- ca pe site-urile straine. cred ca asta e cel mai important. daca vreau chestii stiintifice ma duc pe fotomagazin ca au umplut aia forumul dedicat fotografiei stiintifice si despre istoria fotografiei.

voua de ce va e teama? ca nu se balacareste lumea pe aici ca pe alte site=-uri dedicate pentru aberare la greu si dat in cap pe teme ce tin SI de fotografie? ca acolo de aia e trafic mare. e ca la WC-ul public- coada mereu . pute, dar se duce lumea ca de – unii au nevoie sa se mai elibereze in public

fotografiile sunt cu atat mai interesante cu cat nimeni nu are pretentia de a le ridica la cine stie ce rang . desi multe tind spre acolo , totusi nu sunt pretentii si rankuri si comentarii stupide despre ce coperta va avea albumul cand va fi publicata poza de Taschen peste 100 de ani :)))
fotografiile de aici sunt sincere. nu se asteapta nimeni la nimic in afara de simplul fapt ca vrea sa impartaseasca o imagine celorlalti. ceea ce inseamna … fotografie. nu captura de imagini, vanatoare de spectaculos.

cand o sa umpleti si voi site-ul de senzational fotografic – cu tot ce inseamna acest senzational- veti avea membrii noi in fiecare ora, forumuri pline si trafic mai rau ca la metrou. din pacate nu va mai fi aceeasi atmosfera aici, si LOMO va fi doar asa – o spoiala de firma despre cum sa vindem publicitate.

[lomofon]

si … ma scuzati – nu exista fotografie slaba , ci doar stadiul cuiva de dezvoltare in aceasta … arta. competitia in arta e strict cu tine insuti nu cu altii. profesorii de arta dau lectii. dar ei nu sunt artisti ci profestori. romania e plina de astfel de profesori care bla-bla-iesc incontinuu ( noi avem celebra expresie- a te bate cu pumnul in piept – si probabil preluata de la gestul gorilelor care asa isi revendica teritoriul ).

slab in comparatie cu ce anume ? si in ce sistem ? e arta lui cutare sau cutare. atata tot. toti tindem la mai mult. asa ca asrta noastra e slaba mereu la ce sa ne mai framantam atata? ai ceva de zis dinauntrul tau- aia e arta, fa-o si arat-o .

cele mai tari poze le-am facut fara aparat. si cred ca si voi la fel. le am in mine. cand mai apar vreodata pe strada, o sa le bag si prin lentila pana atunci – libertate de exprimare, LOMO!

academia de LOMO inca nu s-a infiintat sa speram ca nu e cineva atat de stupid sa si-o doreasca

[aripel]

Lomofon eu zic sa ne tinem la subiect, mai ales ca oricum confunzi lucrurile. O zic pasnic, nu te ambala
Hai sa ii raspundem lui scribu la intrebarea mai pragmatica – “lomo.ro incotro?”

[lomofon]

mai sa stii ca ai dreptate…

cred ca le confund. daca era vorba de lomografie aici , intrebarea pragmatica- Lomo incotro, nu si-ar fi avut rostul ( pragmatismul in lomografie… e ca si cum te-ai intreba- hai sa vedem pragmatismul fluturilor cand se pun sa polenizeze flori sau sa zboare prin aer ) .

intrebarea cu nr. de membrii, calitatea pozelor… ma scuzati – cred ca am gresit site-ul … credeam ca e vorba de lomo, lomografie, fara reguli, fara intrebari pragmatice .

asa e – confuzia mea. . . ambalarea mea idioata de a crede ca in romanica pot exista forumuri unde sa se discute nu sa se dea peste nas.

buna idee- hai sa ii raspundem la intrebarea lui pragmatica… LOMO.ro incotro? ca doar e vorba ( acum inteleg si eu – de site-ul asta nu de lomografie , nici macar de lomografia romaneasca daca i-as putea zice asa. ) .

deci raspundeti-i omului ce e cu site=ul asta al vostru. cred ca asta va intereseaza, imi pare rau de confuzia mea- ca am crezut ca as putea face parte pe un astfel de site dintr-o comunitate.

culmea confuziei- pe un site exista o comunitate de americani pasionati de fotografia pe placi., nu fotografiez pe placi – desi as vrea- nu am aparat pe placi si nu cred ca imi voi permite unul vreodata… nu sunt nici macar american. totusi am fost primit in comunitatea lor si palavragim pe acolo… fara confuzii

tineti-va de subiect, bineinteles… mii de scuze pentru confuzia mea. chiar ma si miram ca pot face parte dintr-o comunitate artistica romaneasca. era chiar prea de tot :)))

[aripel]

Man, este ultimul post pe care il scriu legat de asta ca vad ca nu intelegi.

1.mai sus in alte posturi spuneai ca “LOMO România nu a fost niciodată un site de critică fotografică şi nu a avut pretenţii de fine art.” Acum de ce te plangi ca tu credeai ca este o comunitate artistica?

2.mai sus in alte posturi spuneai ca: “profesorii de arta dau lectii. dar ei nu sunt artisti ci profestori. romania e plina de astfel de profesori care bla-bla-iesc incontinuu ( noi avem celebra expresie- a te bate cu pumnul in piept – si probabil preluata de la gestul gorilelor care asa isi revendica teritoriul ). “ dupa care vii si spui atunci cand cineva vorbeste cu tine: “asa e – confuzia mea. . . ambalarea mea idioata de a crede ca in romanica pot exista forumuri unde sa se discute nu sa se dea peste nas”. de ce? doar ca am zis ca le confunzi si ca nu sunt de acord cu tine?

Din astea 2 exemple imi dau seama ca ori esti nehotarat ori nu te-ai exprimat foarte coerent. Ori poate nu am inteles eu.

Spuneam ca le confunzi pentru ca ai facut urmatoarele remarci:
1.” nu exista fotografie slaba , ci doar stadiul cuiva de dezvoltare in aceasta … arta” = gresit, exista fotografi slabe, asa cum exista si fotografi slabi, faptul ca pui mana pe aparat nu te face mai bun ca altul care studiaza profund asta. Daca ar fi asa care este atunci difrenta intre asta si un om care se apuca sa studieze desenul? Ala este bun? Toti sunt artisti din momentul in care si-au cumparat creioane colorate si au inceput sa mazgaleasca? Eu cred ca te induce in eroare faptul ca la fotografie pare mai facil sa obtii rezultate imediate, pana la urma e “doar o apasare de buton, fara reguli nu”?

2.” e arta lui cutare sau cutare. atata tot.” Nu, este EXPRIMAREA lui cutare sau cutar, pana la arta mai este, si gorilele se exprima, fac ele arta oare prin asta?

3. “ai ceva de zis dinauntrul tau- aia e arta, fa-o si arat-o”. Din nou, ai ceva de zis nu se numeste arta, ci nevoie de comunicare, iar simplul fapt ca te exprimi (fa-o si arat-o) nu se numeste arta ci…exprimare. Nu orice maimuta care se exprima face arta, a face arta reprezinta un proces de creatie specific inteligentei, exista si aici ca in orice domeniu nevoia de acumulare, de invatare si de evolutie. Nu vine asa dintr-o atitudine dinasta usuratuica de genu tot ce fac eu este arta doar pentru ca exprim ce am in cap. Din pacate e cale lunga, si ti poti da seama de asta doar daca te interesezi putin si nu imbratisezi scurtaturi dinastea forumistice de genul- ridic degetul- e arta domne! “Cum? eu fac efortul de a iesi dincasa de la caldurica din fata televizorului sa apas pe buton si asta nu e arta?” da’ cat efort tre sa fac?:))Asa cum zice si Ortega Y Gasset(in revolta maselor) atunci cand nu intelege ceva, omul, are tendinta sa traga la nivelul lui ce nu intelege nu sa urce el la nivelul de intelegere al acelui lucru.
Asa ca stiu ca tu crezi ca :”arta este ce-mi place mie” da’sa stii ca te-au mintit. Este un domeniu elitist.

Ps. Vezi, te plangeai ca nu discutam:P

• Acest răspuns a fost modificat acum 14 ani, 7 luni de către aripel.

[scribu]

Uite altă problemă a site-ului: se cheamă lomo.ro (adică lomografie), dar are și oarecare pretenții de a fi o comunitate artistică.

În situația asta, apar natural certuri ca cele de mai sus.

[NU]

LOMO.ro trebuie promovat şi îngrijit pentru a se putea dezvolta. Avem nevoie de mai multe provocări, de noi membri la fel de pasionaţi de fotografia pe film, precum şi de mai multă implicare din partea celor care au ales deja să facă parte din această comunitate. E simplu.

[lomofon]

a exprima e ceva mult mai profund decat ceea ce poate face un animal inteligent

a exprima inseamna in mare a transmite celorlalti trairile personale prin diverse cai . felul absolut personal de a transmite aceste trairi se numeste simplu arta. nivelul artistic nu poate fi masurat decat in mod general ( pentru asta s-au inventat academiile care pur si simplu nu au nici o concludenta avand in vedere ca majoritatea artistilor plastici consacrati au fost amatori in cel mai grosier sens al cuvantului. van gogh, renoir, modigliani, picasso, chagall, monet,cezanne s.a. nu sunt meritul vreunei academii, vreunui sistem de scolarizare .

s-au exprimat liber, ca maimutele de care amintesti si asta e – nu cred ca trebuie sa iti zic toata povestea.

ce spun eu este ca aici – pe acest site sub ideea de LOMO – exista o singura pretentie normala- aceea de a oferi si de a pretinde libertate de exprimare. fara reguli , fara CANOANE seci . fara concursuri cu puncte si stelute.

personal credeam ca aici nu isi doreste nimeni sa isi vanda arta, sa o supuna marii critici internationale , sa spere la vreo statuie sau vreo stea pe vreun bulevard.

cred cu tarie ca nu exista termeni de comparatie pentru arta fiecaruia. deci nici nu se pune problema cumva a competitiei in arta. nu e sport . nu alergi 50 de metri si calculezi viteza apoi dai premiul.

e posibil ca cineva sa se dezvolte in ani de zile. il compar cu unul care e deja dezvoltat ? ce interes ar avea cineva sa faca asta? sunt stadii de dezvoltare. nu poti spune ca unul face fotografii proaste sau bune. poti spune ca a incalcat cutare sau cutare reguli academice. sunt de acord. dar reguli academice in LOMO ? reguli LOMO ? canoane LOMO ?

vreti rating pe aici ? vedeti ce fac altii pentru asta.

eu am intrat pe acest site pentru ceva mult mai important in arta – pentru comunicare, pentru atelier, pentru a putea discuta cu altii . e mult mai importanta asta decat competitia. la ce ne intrecem ? la stilul de apasare pe buton ?

mestesugul e bun se invata in timp cu rabdare si dedicatie. dar e mestesug. arta e putin altceva. si daca in cadrul mestesugului oamenii pot concura invatand si aprofundand retete , la nivel artistic , ma repet , nu pot concura unii cu altii. nu ar avea cum .

arta e personala . unii ii zic stil artistic , insa asta nu traduce cu totul cuvantul arta personala.

LOMO e o indrazneala interesanta a artistilor fotografi. LOMO pentru mine e un fel de galerie a refuzatilor imi place sa cred ca e asa. si sincer sa fiu- desi eu mi-am retras pozele de pe aici ( mi-am luat iar jucarelele deoarece nu fac fata modului de dialog , recunosc si imi asum aceasta lipsa) imi place ca si la noi exista un LOMO.ro. e definitoriu. ma bucura ideea ca exista artisti tineri aici in mediul asta care pur si simplu simt nevoia de eliberare artistica, de exprimare in afara canoanelor academice.

fiecare fotografie de aici – m-am tot uitat la fiecare si sistemul asta de privit este tocmai potrivit pentru LOMO care exceleaza prin celebrii pereti ( oare o alta reminiscenta din galeria refuzatilor unde erau ingramadite tablourile spre deosebire de peretii academiei unde tablourile aveau spatiul lor distinct , ordonat, calculat ) – intamplator sau nu este o Fotografie. o exprimare a ceva. nu sunt intamplari de declansare in sensul acela urat – total academic – in care se tine cont de tot mai putin de sensul artistic al lucrarii , de exprimarea personala.

e greu sa gasesti multi oameni dispusi sa se dezvolte in exprimarea libera. e greu al naibii . n-o sa aveti trafic pe aici cu asa ceva. oamenii devin timorati cand e vorba sa faca un act de libertate asumata, un act artistic. e greu, incomod, poate penibil pentru unii… e mai simplu la mestesugari – Fabrica SA de poze perfecte : masuram unghiurile, tonalitatile, senzorul, megapixelii, diafragma… si apoi zicem : NIKON< MINOLTA< CANON … si totul e ordonat frumos , ne batem in virgule , in cifre… e facil. partea cu libera exprimare e a naibii de grea.

faza asta cu LOMO e naucitoare pentru unii pana la urma. un om normal nu ar cumpara un film, un aarat, ar iesi cu el pe strada si ar face liber o fotografie la ceva care ar putea fi ceva. nu- un om normal ar cumpara un film, ar citi o tona de maculatura , ar cumpara lunar toate revistele de profil CA NU CUMVA SA FIE PUS IN SITUATIA PENIBILA SI JENANTA DE A SE EXPRIMA LIBER PE SINE. un om normal ar dori sa se agate de nume mari si sa zica- acum folosesc procedeul cutare de fotografiat sportiv. o tin tot asa si voi ajunge campion olimpic la apasat pe declansator stand in maini. tehnica bresson, tehnica brassai, tehnica kertesz LOMO e dificil prin simplitate, da batai de cap prin faptul ca obliga omul la exprimare in afara canoanelor . daca ai fi maimuta cum spune aripel ai face LOMO fara efort … dar probabil ca aia n-ar fi LOMO.

imi pare nespus de rau ca am scris atat de mult. era si un mod de a-mi lua la revedere.

mi-a facut placere sa comunic cu multi dintre voi si sa primesc darurile voastre artistice.
sincer nu am energia necesara de a raspunde la aceste dialoguri firesti de altfel , la aceste contre productive pana la urma care ma entuziasmau candva in trecut si pe mine .

va urez un drum cat mai frumos cu LOMO.ro – ce e acum aici eu cred ( e o opinie strict personala ) ca este mai mult decat incurajant pentru ceea ce se numeste arta fotogarafica in tara noastra. si … stiu ca cei care vor intelege ce se petrece aici nu vor trebui sa fie chemati sa vina ci se vor invita singuri.

arta are nevoie de ateliere in adevaratul sens al cuvantului. si voi sunteti aici un atelier frumos si entuziast. vor mai intra pe usa LOMO.ro multi fotografi care cauta ceva mai altfel decat ceva-urile servite la pachet in diverse scoli de profil.

[bogdan]

Fain, ca de la “ghost town” s-a ajunns la discursurile care pun fata in fata arta si lomografia. Lomografia (servita de lomography.com in prima faza) e o gaselnita de genul valentine’s day in care sute de mii de oameni au aderat din dorinta fireasca de a se crede speciali – cam ca si posesorii de iphone care au stat cu cortul in fata magazinelor doua saptamani. De aceea exista acele lomowalluri in care nu conteaza imaginea singura, efortul intelectual al fotografului, ci doar gramada asezata dupa patternuri de culoare care te ametesc de cap, dar sunt cool si daca te apropii de zid, poate gasesti si o poza care sa iti placa. Este oricum mai frumos un lomowall decat o expozitie colectiva de fotoclub desi cam tot cu aceeasi impresie iesi de acolo: niciuna.
Am ajuns pe lomo cam dupa 4-5 luni de la aparitia lui si trebuie sa ii fiu recunoscator deoarece multumita lomo.ro faza preapocalipsa am ajuns sa descopar fotografia pe film. Tin minte cum cu 3 ron mi-am luat de la auchan aparate de unica folosinta doar ca sa ajung sa postez pe site, fiindca mi se parea cel mai frumos dintre toate cate le vazusem; voiam sa particip, imi doream sa nu ma mai judece nimeni vis-a-vis de “compozitie”(pentru mine e un cuvant din cartea de bucate) sau de ora la care am tras poza fiindca umbrele sunt tari sau ca subiectul nu este “in sharf”. Habar nu aveam eu de filme si de fapt de nimic legat de tehnica, asa cum nici acum nu stiu mare lucru. A urmat vanzarea aparatului digital si o colectie destul de draguta de aparate foto. Erau peste 20 luate de pe te miri unde si cu fiecare am tras in draci fara film, ca sa il cunosc si mai apoi eram curios de rezultat – bla blabla. Cum zice superbogdan: banii de tigari pe filme.
A urmat scannerul, a urmat arhivarea de filme si descoperirea minunii numite film foto. Zic minune deoarece filmul are, spre deosebire de digital, si un pic de carne, te responsabilizeaza, te limiteaza daca esti mitraliera si este full frame (dupa care behaie atatia artisti fotografi neimpliniti din cauza limitarii aparatului din dotare), exceptie facand chaika-urile sau stiu eu ce apatate care fac doua imagini pe o pozitie.
In paralel, era activitatea de pe site – care era exact ce aveam nevoie la acel moment. Lumea dezinteresata de “absolutul” pe care il cauta atatia fotografi – cum bine a subliniat lomofon, fara nici o urma de ranchiuna de ambitii idioate tipice forumurilor si site-urilor .ro de fotografie. Si cu muzica ne mai potriveam, asa cum si articolele care erau sugerate le citeam cap-coada. Am invatat enorm pe lomo.ro dar niciodata nu stiam de regulile alea scoase de un SRL care vindea aparate de doi lei la megasuprapret – lomography. Fiecare face ce vrea cu banii lui – si nu m-am simtit niciodata dator sa ii spun nimanui ca daca ai 3 milioane, banii tai, poti sa iti iei minim 10 aparate mai meseriase decat orice diana sau whatever.
Oamenii de pe lomo preapocalipsa erau putin mai altfel (nu neaparat in bine) decat ceea ce am vazut ca s-a fiintat la postapocalipsa. Pe cativa i-am intalnit personal fie pe-aici la cj-napoca pe unde danseaza foca fie pe teren neutru. E genul de relatie care si azi se mai pastreaza desi ne-am vazut o singura data si sentimentul ca ne cunoastem de cand lumea exista – fiindca reusesti sa te apropii de cineva privindu-i pozele si dandu-ti seama ca desi nu ai cum si de ce sa faci ceea ce el/ea face cu aparatul foto, dincolo de imagine omul acela este interesat si cerceteaza un subiect sau are abordari care tie iti plac. Asta este pentru mine minunea, misterul si arta din fotografie – ca e pe film sau nu. Reuseste sa adune in fata unui dreptungi sau patrat cu sau fara titlu, doua suflete care comunica. Suntem fiinte sociale,rationale si mirarea ne desparte de furnici,albine sau lupii care ataca in haita.
Acea experienta furnizata de acei oameni era pentru mine lomo.
Eu am ales sa imi sterg pozele fiindca la un moment dat am vazut ca nu mai exista acea legatura intre mine si site – cu tot ce am spus mai sus. Sunt satul de imagini in care subiectul este tratat fara respect si fara cea mai mica intentie de a intelege ce iti este in fata, doar fiindca are tatele pe-afara sau i-au intrat chilotii in fund. Spatiul public este atat de generos si minunat, dar daca cel pe care il fotografiezi nu ti-l asumi – pentru mine, acea poza nu exista. Am facut poze oamenilor care dorm in spatiul public, si mi s-a intamplat sa se mai trezeasca cate-unul-altul – e o senzatie ciudata – cel putin pentru mine – sa iti ridice cineva pelerina lui harry potter si sa fii fata in fata cu cel caruia incerci sa ii furi ceva – recomand experienta.
Am stat si m-am gandit cand m-am apucat de scris aici acum de ce nu am mai pus poze pe lomo si asta era de fapt – uneori bunul simt atat de prezent la un moment dat pe lomo s-a dus naibii in anumite colturi. Nu e un abandon fiindca intru si mai trag cu ochiul, mai imi bag la turbinca o imagine care imi place cu adevarat si oricum, cu majoritatea oamenilor cu care am comunicat inainte sa sterg tot, mai comunic si ii mai privesc si acum.
Parerea mea e ca acest orasel lomo.ro va fi unul pustiu, dupa premonitia lui Scribu, fiindca lumea care inainte (au trecut doar 3 ani de la infiintare) era cat de cat activa a ales sa stea pe margine probabil si din efectele produse asupra pozelor de acea lipsa de comunicare intre subiectul fotografiat si lomograf. Acea distanta nu poate fi suplinita nici de obiectivele tele nici de filmul misto sau de ceva camera care seamana cu un pistol cu apa. E de sus – de la mansarda, e si din atitudinea fata de produsul final e oarecum din sinceritatea care incepe sa se stinga. Fotografia pe film nu este despre aparat sau film sau ce iese in crossprocesari dubioase in care uneori mai folosesti poate si urina – asta este foarte usor de replicat in PS – si la rezolutia la care este postata o imagine pe net – se poate face chiar si in picasa ca o poza cu telefonul sa fie ca una trasa cu un linhof. Lomo era despre altceva, cel putin in capul meu.
Imi doresc sa se faca iar mare lomoro si sa fie frumos ca inainte si oamenii sa se bucure de oameni si mai apoi de fotografie, indiferent de care parte a obiectivului stau. “Lomografia” cum o stiu eu este despre citit ganduri sincere si nu despre retetele din cartile intortocheate sau cele 10 reguli din brosura care te imbata sa iti iei plasticul scump. Este despre oamenii care programeaza aparatul si nu despre aparatul care duce oamenii la plimbare ca un caine care isi face treburile de doua ori pe zi si e frumos, scump, cu pedigree si vrei sa-l vada lumea, ca la dogshow. Este despre ce iti place tie si nu despre ce crezi tu ca place comunitatii afine. Lomografia, cum am inteles-o eu, daca e sa o asociem cu arta, nu minte. Chiar credeam ca se poate naste ceva din site care sa fie un punct clar, un reper in fotografia romaneasca cel putin – chiar daca ar fi fost inteles doar de un cerc mic mic de omuleti – ar fi reusit sa fie o insula pe care fotograful sa nu stea in genunchi in fata publicului si sa il serveasca, fiindca oricum, foarte putina fotografie se face pentru a-ti descarca sufletul si majoritatea se vrea facuta doar ca sa placa pulimii. Asta naste acele “clisee” care ar trebui sa fie necaracteristice lomografiei. (nu vreau sa spun lomografie ca fiind ceva atasat lomography.com ci ca acel ceva care l-am inteles eu pana la un punct pe-aici)
Revenind la ce a spus Scribu cu ghosttown-ul – daca e sa moara lomoro, macar sa moara ca nu mai pune nimeni nimic decat sa fie scos din priza ca nu isi mai atinge targetul. E natural sa mori si mai bine o termini cu lumea impacat decat sa stai leguma pe aparate.

[stefan2]

Propun s a uitam pe deplin de lomografie .Site ul poate devenii unu de fotografie pe film ,in care oamenii s a inceapa s a aibe standarde .Adevarul e ca ne am saturat de poze cu catei care tocmai au facut caca ,graffiti ul de 2 lei ,porumbei si alte prostii.

[NU]

Ce înţelegi prin standarde? Cred că standardele şi le fixează fiecare. Pe LOMO.ro nimeni nu este obligat să posteze ceva ce nu-i place sau ceva ce nu îl reprezintă şi nici să comunice dacă nu se simte confortabil. Ar fi absurd.

[stefan2]

Putem schimba ce ne place si ne reprezinta .Standard ul e cand te gandesti s a iti ridici pretentiile care le ai de la tine cat mai sus .Lomografeala asta are pretentii numai cand e vorba de spart bani pe aparate de plastic la preturi uriase.

[Autor]

Articole