Lomo Romania

Publicată de ovidiu în 1 octombrie 2011

De la Praid până la Blaj, Tîrnava Mică se oprește lângă un sat care era odată locuit de sași. De tot ce a fost odată al lor, biserica, cimitirul, câteva case, se mai îngrijește azi Johann și Sara. Au imediat 80 de ani, iar copiii le sunt în Germania și îi vizitează o dată pe an. Ei sunt singurii care au rămas, restul au plecat fie după instaurarea regimului comunist, fie după căderea lui. Unii, deși foarte în vârstă, se întorc vara în casele construite de părinții lor. Sunt mai mereu nostalgici și povestesc despre ce era înainte și după colectivizare și de ziua în care au fost aduși moți din Apuseni care să construiască un alt sat lângă cel care era încă al lor. Dintre cei care se întorc se numără Martin Hermann și nevasta lui Sara, care locuiesc acum în apropiere de Dusseldorf. Când era tânăr, Martin cânta duminica la orgă în biserică. Lumea în sat încă și-l amintește ca fiind „orgănașul”.
Culcat sub o pădure deasă e cimitirul, primul popas al celor care se mai întorc. Frau Sara care azi are grijă de flori și de cărări va închide acest ciclu de femei cu numele Sara care se hodinesc acolo sub pădure, lângă Tîrnavă.