Lomo Romania

Publicată de Ionut în 24 iulie 2013

Pentru prima dată de când pozez pe film, cineva m-a rugat să facem o “ședință foto”. Cineva care zice că-i plac pozele mele. Evident, cineva din familie. Cui altcuiva ar putea să-i placă “arta” mea, dacă nu celor apropiați mie? Îl vom numi A.G. în cele ce urmează, pentru o mai ușoară identificare a entității în discuție.

Atât subiectul cât și locul, dar mai ales combinarea celor două s-ar putea să pară kitchoase privitorului; poate chiar și mie. Dar pentru A.G. lucrurile stau altfel; și cred că pot să-l înțeleg.

Pe subiect nu-l cunosc. Îl cheamă Remington. Era plin de praf când ne-am întâlnit. L-am atins puțin. I-am aranjat o curea. Părea bătrân. Părea că se destramă. Pentru A.G., Remi reprezintă istorie, reprezintă începutul. Împreună au scris primele poezii; și multe altele. Probabil cam același lucru ar reprezenta pentru mine primul meu calculator HC 91 pe care am scris primele programe.

Locul să zicem că-l cunosc puțin mai mult; dar tot fugitiv, poate câteodată chiar fugind. Pentru A.G., acolo viața lui a luat o altă turnură. E un loc cu multe bune și rele. Este un loc care pentru o perioadă a fost casă. Acum revine periodic. Câteodată îmi pare că o parte din A.G. se mută acolo, în timp ce altă parte din el se depărtează. Remington locuiește acum acolo.

Cum nu-mi place când mi se cere să fac poze, am pornit cu lehamite. Motiv care m-a determinat să pornesc cu un film lat ca să termin mai repede.
Poate m-am grăbit.